DE STRUGUR ROȘU ȘI PELIN

 Te gând... te... esc...

Și, uite-așa, tot mai trăiesc

cum te... și... esc... în gând,

râzând, plângând, plângând, râzând,

tot mai fugind prin Raiul pe pământ,

privind spre Ceru-nalt și prea cărunt.

Te gând... esc... Te cresc...

o floare vie din trupul tău regesc.

Apoi mă-nchid, tăcut, cu gândul într-o stea,

la masa din taverna mea...

Golesc paharul fremătând a vin

de strugur roșu și pelin...

La Tine, Suflet, mă închin!

Te gând... te esc...

Și, uite-așa, gândesc să mai trăiesc

când mor, visând că tot iubesc

o floare vie-n trupul tău regesc.

Și uite că am scris de-un mărțișor,

așa, de dor... după sonatele ce mor.