COLIND PE VAL

 Steaua sus răsare

Verde, verde tare,

Steaua strălucește

Și lumii vestește,

Și lumii vestește.

 

Că de-acu-nainte,

Să ne intre-n minte:

Numai în genunchi!

Că suntem păduchi,

Că suntem păduchi.

 

Capul stă plecat,

Viața-i de rahat,

În ochi ne-au scuipat,

Vai, ce minunat,

Vai, ce minunat! 

Și de-o fi să fie,

Iar vreo bucurie,

Mămăliga creață

Să ne sară-n față,

Să ne sară-n față.

Și să ne stropească,

Să nu ne ferească,

Să ne opărească,

Să ne mai trezească,

Să ne mai trezească.

De nu, scroafa-i moartă,

Și-n coteț uitată,

C-azi e mai la modă

Să ți-o-nfigi sub coadă,

Să ți-o-bagi sub noadă.

 

Și rânjind la lună,

Să ne cânte-n strună,

Popa din lăută,

Haștag la redută,

Haștag la redută.

 

Căci:

 

Steaua sus răsare,

Ca o arătare

Să ne dea la gioale,

Că ni se înmoaie,

Că ni se înmoaie.

Și-i păcat de viață,

Legată cu ață,

Și-i păcat de noi,

C-am rămas cam goi,

C-am rămas cam goi.

Da' la anu', poate,

Morții ne vor scoate,

La lumină, frate,

Spălați de păcate,

Spălați de păcate.

La anul și la.....

Sorcova vesela!

BALADA BUNEI SPERANȚE

 O, micron frumos,

O, micron frumos,

Cu coada ta cea verde.

Din „Alfa” vii, prin „Beta” treci,

La noi la masă să petreci,

În curte porcu' să-l belești.

O, micron frumos-duios,

Din „Africa”, cu gând ciudos.

 

Cu vonderleyeni tralalăi,

Cu imbecili și trămpălăi,

Cu babe curve, fătălăi,

Noi te-așteptăm pe-al nostru plai,

Să strige tot rumânu' , vai!

C-un ar -de fapt- și de rahat,

Și cu un neam mort și damnat.

 

O, micron frumos,

O, micron duios,

Să intre-n  voi

Și pe din... dos!

 

Să ne rugăm la Cel ceresc

Și să privim tulpini ce cresc

Pe creierul de-oligofren

Al unui neam docil-peren.

Suntem mai proști decât cei proști,

Ne zic cei „mari”. Și idioți și cam netoți.

Și ne mai zic că suntem hoți!

Ne-mpung cu deștu' prin chiloți,

Că nu toți capul ni-l plecăm,

Și menta lor nu le-o frecăm.

 

O, micron frumos,

O, micron frumos,

Tu, omule, ajuns neom.

O, micron iar omicron,

Ne iau „deștepții” în balon!

 

O, micron frumos,

Puternic, mândru și bengos.

Bine-ai venit la noi în târg!

Te uită, merele ne-au dat în pârg! 

E iarnă acum și ne pupăm,

În suflet să ne infectăm

Cu ura prostului pe prost,

Că nu mai are nici un rost.

Nu ne mai sare-n gât istoria pierdută,

Și nici bunicii morți ca proștii la redută.

Rămâne doar un fum, acum,

În urma ta, străine...

Mă rătăcesc pe-al vieții drum

Și, sincer, cred, că mi-e mai bine.

Căci „Omicron” e-un rege nou

iar soața-i, „Delta”, doar o curvă,

Și curtea de lingăi, scuipați

De-o Matter cruntă vulvă;

Dintr-un trecut-prezent de groază,

Și-un viitor senin ca o fofează.

O, omicron canon,

Cu creierul beton,

Cel mai frumos,

Cel mai duios,

Cu coada ta de os,

Mă doare-n „cot” de „arian”,

Un jailnic și-ngălat plăvan,

Căci sunt hordar ca Ginghis Han.

O, ce zile frumose!

O, ce zile frumoase!

Cu jeguri groase și spumoase.

Sfârșit de an din plan în plan,

Și-un viitor val după val.

O, omicron, o, omicron,

Cu coada ta cea neagră.

Mă simt pierdut și cam neom...

Dar poate că-mi revin... La vară?