M-am săturat
de atâta prostie,
de moartea cea vie.
M-am săturat
de obediență și fudulie,
de atâta ipocrizie.
M-am săturat
de multa impertinență
și lipsa de inteligență.
M-am săturat
de obrăznicie și nemernicie,
mitocănie, atât de multă țigănie.
M-am săturat
să văd înculții conducând
și imbecilii jubilând.
M-am săturat
de lipsa de verticalitate
în atâta pustietate.
M-am săturat
de belicoși, șmenari, jegoși.
meschini, rapaci și unsuroși.
M-am săturat
de atâtea suflete furate,
neputincioase și-nmuiate.
M-am săturat
s-aștept lumina să se-ntoarcă
și am să mă pun la mine-n barcă,
plecând departe din mocirlă.
Prostia lor e prea virală
iar viața fără de morală.
M-am săturat
și am plecat,
m-am săturat
și m-am iertat...
Ce bine-i, Doamne,
c-am plecat!
M-am săturat!