Tăvălugul a trecut. Speranțe, pentru unii, reînviate. Pentru alții, distruse. Oricum, radiografia s-a produs. Avem în față un popor divizat și incapabil, vreodată, să-și depășească statutul larvar. Se vede că nici cu un buchet întreg nu se face primavară. Au votat chiar aproape 9 mil. de oameni din care, iată, 7,4 mil. și-au dorit o schimbare în speranța unei reveniri la normalitate. Acest exercițiu constant al schimbării pentru limpezirea apelor încă nu l-am deprins. Din păcate. Iar cine crede că, acum, când unii renasc din propriile dejecții iar alții se vor înneca în mocirla neputinței lor, va fi mai bine, ori nu știe în ce lume trăiește ori este idiotul dintre mulții idioți evocați la ieșirea din pușcăriile comuniste, de unicul Socrate mioritic.
Ca și cei 7,4 mil. de votanți "DA" am crezut și eu în șansa la altceva, la altcum, la normalitate. N-a fost să fie. Si așa e când faci parte dintr-un popor mereu ambiguu, indecis, cu șmecheria și delăsarea, cu nepăsarea și indolența în sânge.
DA - am apăsat puternic, cu credință, hotărâre pentru "DA" chiar dacă nu reușeam, în adâncul sufletului meu, să-mi înfrâng suspiciunea, îndoiala.
Suspiciunea, îndoiala au învins!
Prezidențialul, mai jucător ca oricând, trăgând cu ochiul și râzând obișnuit, albăstrit și înconjurat de gașca-i limbricoidă, se șterge la băsănău cu cei 7,4 mil. care au îndrăznit să spună "DA, du-te învârtindu-te!" Si ne-o merităm din plin. Așa e bine! Așa ne place! Ce urmează? O orgie-urgie-răzbunătoare cu un popor tembel. Toți se vor răzbuna pe toți. Nimeni nu scapă. Motiv pentru care, considerându-mă exponent al acestui biet popor tembelizat, învins în crezul sincer în mai bine, conștient că viitorul, aici, pentru copilul meu, de exemplu, și al altora care încă mai au capul pe umeri, este în... gard, boicotez -că se poartă, iată- prezența la restul de viața în această țară manelizată, mafiotizată, țiganizată, idiotizată. Prin urmare, sper, copilul meu să aibă norocul salvării din haznaua mioritică. In ce mă privește, mă voi retrage în sfera profesională -atât cât o mai ține și asta!- pentru a-mi salva spiritul. Măcar! E singurul loc unde mai găsesc câte o gură de aer curat. Iar de "votat", e clar, nu voi mai merge niciodată, niciodată la vreun scrutin. Nici de "bine" nici de "rău". Oricum, după cum se vede, votul cetățeanului în acest simulacru de democrație în care ne scaldăm de 22 de ani, nu contează. Căcătul politic pute îngrozitor iar când ți-e servit cu o porție de hăhăit, parcă te simți diagnosticat cu cancer în fază terminală.
Așa că, trăiască Prostia, Indiferența, Mafia, Tigănia, Hoția, Smecheria și Excrocheria!
Si nu vă mai așteptați să mai iasă cineva în stradă. Că și așa, ieșitul, după '89, a fost întotdeauna firav. Când vine iarna, cei care acum au rămas fanii boicotului, zăvorâți în casă la îndemnul tătucului și a "principelui" Or-bănel, vor plăti prețul la factură la fel ca și ceilalți. Si la fel vom crăpa de foame, de frig, de neputință. Impreună. Dar ce frumoooos!...
Deci, SA CRAPAM BINE!... Incă e vară...
