UITE AȘA!...

Săruta-ți-aș eu laleaua,
Înflorită-n primăvară,
Și mușca-ți-aș, jos, petala,
Să te ardă toată vara.
Sânul să ți se-ntărească,
Sfârcu-n ceruri să îți crească!
Săruta-ți-aș coapsa fină,
Brațele ca de felină,
Spatele de lapte crud,
Buzele-ntr-un geamăt surd.
Săruta-ți-aș ochii triști,
Plug în tine adâncit.
Între brazdele picioare
Focul meu să-ți înfioare,
Trupul tău neprihănit.
Săruta-ți-aș dalbii umeri,
Gâtul tău de lebădă,
Nici să poți ca să mai numeri,
Spasmele adunate-n odă.
Oda bucuriei noastre,
Zborul vieții printre astre.
Că-ntre ceruri și pământ,
Te-aș iubi până-n mormânt.
Te-aș iubi demențial,
Și real și virtual.
Într-o dragoste de foc,
Să ne poarte de noroc.
Uite așa!... Şi ai văzut?
În iubirea am renăscut.

MAI

Mai începe într-un Mai,
în care plouă cu petale,
cand te acopăr cu lalele.

Mai cred că doru-i nesfârșit,
în Mai-ul ăsta infinit.
Mai cred că noaptea-i pentru noi,
când zilele-s acum,
mai mult amestecate-n ploi.

Mai pare viața un început
de dragoste aprinsă în apus,
ce nici în vise n-a-ncăput,
de atâta gând ce nu s-a spus.

În Mai-ul ăsta, Mai târziu,
tu, draga mea,
eu, dragul tău aș vrea să-ți fiu.

Așa e Darul tainic-cel-primit
în luna Mai, când ne încearcă iar,
durerile și spaimele că n-am iubit
când se cerea cândva,
nicicând, vreodată în zadar.

Și nici în zilele în care parcă fugi,
oricât te-aș implora cu rugi;
eu, Mai târziu,
ce vrut-am amândoi odată,
tu, Mai acum, când veselă,
când tristă, când speriată.

În Mai-ul ăsta,
care începe într-un Mai,
te plouă gândul meu
amestecat cu stele,
să ne iubim pierduți,
nebuni, printre lalele.

Ce a mai fost nu mai contează.
Eu doar îți spun:
"Și cred, și cred pân' se-nserează
și chiar și dincol' de mormânt!..."
Iar astfel, sufletul tău îmi oftează
în trupul meu de floare și pământ.

În luna Mai, Femeia mea iubită,
mai crezi tu oare
că iubirea noastră-i nedorită?
Mai poți să crezi
că poate fi din nou pierdută?
Ai văzut?
Cum mai începem încă un Mai...

Și iar incerc să te ating,
petală cu petală,
Iubita mea de vis,
Femeia mea florală.