Cioc, cioc, cioc, la ușă bate,
un păduche jumătate.
-- Ce-i cu tine, mă, păduche?
-- Of, of, of și aoleuuu!...
-- N-are cin' să te mai mute
ori bani ca să te-mprumute,
să nu-ți tremure chiloții
că te-ai dat iară-și cu hoții,
cu tembelii și despoții,
când ai rate și emoții?
-- Of, of, of și aoleuuu!...
-- Ia vezi, că așa deontolog,
tot un bleg și un olog
te consideră junimea;
chiar și cei de-i crezi "prostimea"!
Nici doi bani nu dau pe tine.
-- Of, of, of și vai de mineee!...
Sunt cretin și nu e bineee!...
-- Mă, păduche, nu fi prost,
nu vorbi fără de rost.
Ai un pat, chiar și o masă!
Ești bătrân, mai stai acasă.
Că-ntr-o zi te scuipă-n față,
cu avânt și multă greață,
ăștia, cui te dai "deontolog"
și-ai s-ajungi la proctolog!
-- La proctolog?!
-- Da! Să te caute în dos
ca să-ți scoată paru' gros
ce ți-l iei tu de la viață.
Și-am trântit ușa în nasul
ăstui mare demagog!
În curând îi sună ceasul;
prost bătrân, rău boșorog!
Și iar n-a învățat nimic.
A rămas doar un limbric.
Și l-or duce mâine-n groapă,
fără prapori, fără un popă,
epitafu-n interlopă:
„ Aici zace un păduche,
un scârbos de mangafache,
moralist, nevoie mare,
nici măcar o arătare.
Dormi, aici, mă, sperietoare!
Unsuros, fără parale,
ca-i trecut prin viața asta,
un nătâng moale ca pasta.”
