E iunie din nou... din nou... nou...
Ne facem sufletele țăndări... țăndări...
și ne privim prin cioburi de oglindă... glindă...
ne plouă gândurile-n flăcări... flăcări...
ce inima nu poate să cuprindă... prindă...
arzând tăciuni de amintiri... mintiri...
din vechile noastre trăiri... iri... iri...
Mi-e dor de mine ca de tine... tine...
când lacrima pe-obraz se plânge-n fum... fum...
mă doare rău când pare că mi-e bine... bine...
iar pașii mei se-mpiedică pe drum... rum...
Privirea-n zare îmi este întunecată... cată...
Pe Dumnezeul meu, privește-mă și iartă... artă...
căderea-mi în genuchi a nu știu câta oară... oară...
Uitarea mea nu vreau să te mai doară... oară!...
Din nou e iunie, din nou... nou...
Te-aud mereu... mereu... Al meu ecou... ecou... ecouuuu...
