Mi-e dor de tine ca unui pinguin de iarnă
când norii vremii îmi vântură o taină,
trecute amintiri, renașteri și căderi,
din măștile de azi, durerile de ieri.
Mi-e dor de tine ca unei păsări prinsă-n colivie,
privind la viața care a fost să nu ne fie,
un pas în doi, un vals-tango și rock-and-roll,
de zbor, de dor, tăcere și-un fior.
Mi-e dor de tine ca de mine, ieri,
când răsturnam voios pahare de plăceri.
Bacanta mea pierdută, mireasă ne-ntrecută,
mi-e dor de tine acum, în noaptea asta mută.
Un Dyonisos beat de vin și amintiri,
mă simt plutind pe-un val de rătăciri...
Zdrobesc pahar după pahar în clocotul din mine
și sângele mi-l curg pe-altarele divine.
Mi-e dor... Și ce?
Mi-e dor... De ce?
Mi-e dor... Atât. Și pentru ce?
