Am o limbă de pisică...
Mică, mică; mi-e cam frică
Să îţi mângâi pe sub gene
Somnul tău, parfum şi lene.
Îţi ating uşor, duios,
Trupul tău cald şi ploios...
Te întorci visând frumos,
Cerul meu noros - noros.
Mă-mpletesc cu coapsa ta
Şi te muşc de catifea;
Te răstorni fulg peste mine!
Viaţa mea din tine vine.
Ninge-n mine zbaterea,
Şi uitarea mea de sine.
Mă topesc în revărsarea
Clipelor, cândva, senine.
Azi e iarnă peste vară,
Îmi colindă vântu-afară.
Azi e alb la mine-n tine,
Şi aş vrea să-mi fie bine.
Mi că, mi că mi-e cam frică...
Limba-mi mică de pisică
Nu te lasă-n amintire,
Nici te-nvie-ntr-o putire...
C-a uitat şi-a rătăcit.
Când te crezi mai fericit.
Şi-am o limbăăă... De pisică!
Şi de tine nu mi-e frică,
Moarte tristă, moarte mică...
Iarna-mi bate iar în geam
Şi mi-e dor, şi mi-e alean,
Şi din nou, şi an de an...
Pluguşor legat de car,
Brazdă-n suflet să îmi ar.
