Să-ți bage tăticu-n nas
Un belciug mare și tras
La poliză, să-ți ajungă
Lanțul să te tragă-n dungă.
Să te poarte-n lesă Lopu',
Inter și cu Nescu', prostu'!
Ei în lanțuri, tu-n belciuge,
Către groapă în coșciuge.
- Behăit de hahalere!-
Râtu' tău să sângere,
Țâța să-ți străfulgere
De-un cârlig de ciot pirat,
Că în viață te-ai ratat.
Și-ai ajuns doar o râtancă;
Nici o doamnă, nici țărancă.
Tu, râtancă perimată!
Nici măcar, puțin, primată?
Doar când râtu' ți-l zăresc,
Mă visez cum te belesc.
Cum din tine fac șorici...
Restul? De pomană l-agarici!
Râtăncuță, draga mea,
Să te scap nici c-aș putea.
Și dacă ar fi să pot,
Sincer, sincer?... N-aș mai vrea.
Potera, dară, să vie
Să te ducă pe pustie!
La plecare, uite-așa,
Ți-aș cânta a mea manea:
”Să-ți bage tăticu-n nas,
Un belciug mare și tras
La poliză, să-ți ajungă
Lanțu', să te tragă-n dungă.„
Mă', râtancă ruptă-n gură,
Tu ești doar o făcătură!
Hai! Să-ți cânte tactu' tare,
Să se-audă-n țara mare,
Din lăută și din cobză,
C-ai crezut că viața-i roză.
Din țambal și ocarină,
Pentru râtu' tău, jivină!
