Te-am visat, blândă nălucă!
Mă luai încet de mână
să mă duci cu tine-n luncă.
Te-am visat, galbenă floare!
Mă-mbrăcai, râzând, cu soare,
să mă pierd pe mine-n zare.
Te-am visat un nor ușor
să-ți aud lacrima-n dor.
Te-am visat plutind pe stele,
să mă prind în dans cu Iele.
Te-am visat din nou cu dor,
cum mă-mpingi mereu să zbor.
Te-am visat, tot te-am visat...
Nici o clipă n-am uitat!
Azi e ieri și mâine-i azi...
Tot aștept din cer să-mi cazi
și în brațe să te prind,
să te-nchid la mine-n gând
pentru restul ce-a rămas,
sufletul meu de pripas.
Te-am visat, da, te-am visat...
Și nălucă
și pe luncă,
și un soare
și în zare, depărtare...
Te-am visat plutind pe stele
și cu Iele, făr' de ele,
și cu dor și neuitare,
și cu ruga-mi de iertare.
Te-am visat, blândă stafie!...
Viața asta ce-o să-mi fie?
Poate o luncă, poate o floare,
poate un soare dintr-o zare
sau un nor rătăcitor...
Sau un tren uitat în gară
așteptând încă o vară?
Ori un zâmbet dintr-o seară,
când e liniște afară
și înăuntru, în tăcere,
calda noastră trecere...
Te-am visat, nălucă blândă...
Nemurirea-ți te cuprindă!
Te-am..................................
