Primăvara bate-n geam
Sufletu' că mi-l strângeam,
Să m-adun de pe cocioc,
Că-s cam strâns pe la mijloc;
De-un șefuț cam vagabond,
Nici șaten și nici prea blond.
Cum că-i sunt cam incomod.
Și mă-mpinge la păcat,
Că mănâncă mult rahat,
Ajutat de pulifrici,
Niște neica agarici.
Mulți măgari în astă lume,
Cu pretenții și cu dume!
Că politica e mare
Și se cred cu „mușchiu' ” tare.
Da' le sună ceasu', tată!
Astăzi, mâine-s buni de plată.
Și-o să-i cânte popa-n strană,
Când își iau cuțitu-n blană.
Și-o să-i cânte popa-n curte,
Că sunt proști, fără cuvinte.
Blana lor de șobolan,
Dintr-o primă vară-n geam.
Blana lor de ordinari,
Să le-o dai cu niște pari.
Peste os, că-i mai vârtos,
Să ne vindecăm frumos.
Și iată-n primăvara asta, frate,
Unii-s drepți, alții... pe spate.
Și-au bătut joc de frumos,
Când vomau insinuos,
Ca romanii după chef;
Toți crezându-se un șef!
Astăzi, primăvară iar...
Că nimic nu e-n zadar.
Iar „băiete”, țin-te bine,
Nu de mine, ci de tine!
Între (....) ți-o iei cu paru',
Ca să-ți treacă tot amaru'!
Crede-mă, că știu ce-ți spun...
Și n-am cum să-ți dau săpun.
Fir-ar iar că iar îmi par,
Nebunii că sunt pe-afar'!
Dau cu mucii în fasole
Că sunt toți fără busole.
Ce să faci? N-ai ce să-i faci!
Uită-te pe unde calci...
Să nu zici că n-ai știut
Și tot eu că te-am........
Balada asta-i putredă,
Ca viața ta cea râncedă.
Foaie verde ș-un boboc,
Politruc, te pun pe foc!
Să arzi, drac-mpielițat,
Că .destul ai guițat,
Ca un porc sadea ce ești.
Acu-i timpul s-o mierlești.
Foaie verde varză creață,
Pe cocioc, noapte și ceață.
Măi, tată!... Ce mai față!
'tu-i mama ei de viață!
