Despre mine

Fotografia mea
„ Fă bine și răul nu te va ajunge niciodată.”

marți, 26 decembrie 2023

NOTA INTERNĂ (conform C.M. & new R.O.I.)

Nu! Nu vreau felicitări și nici urări!

Nimic nu vreau! Să fie clar!

E anul meu primit în dar!

Voi, oilor, n-aveți habar.

Deci, chiar nimic, nimic nu vreau,

că-i anul meu și-i doar al meu.

Iar peste tot ce-a fost eu scuip mereu.

Că pot! Că-s șef(ă)-s peste o grămadă,

trântită-n post de-o jalnică armadă

de hoți și parveniți golani netoți,

o mare șleahtă de bandiți.

Așa că-mi număr prada sub un brad,

că pân' la primăvară vreau să rad

cam tot ce-a mai rămas de ras,

spre pușcărie să-mi rămână doar un pas.

Cu mine iau, însă, un gângav;

că-i Sluga! - Bâlbâitul meu suav,

care-mi câcâie idei de performanță

cu doctorale aere de jalnică paiață,

în furtul meu cu nonșalanță.

Mi-e rău, mi-e plin și-mi este greață,

că n-am furat destul! Mă simt în ceață...

Mda... Cred că mă despart de gângav.

Să guste el, în locul meu, pârnaia,

că eu îmi iau vacanță în Dubai(a)!


Deci: vă cer, impun și-s categoric(ă):

nu vă jucați cu ordinul ce vi l-am dat!

Că vă rup în gură și la cur(ă) vă bat,

de-mi scrie-ți, dați, trimiteți vreun mesaj,

acum la ăst sfârșit de an-sevraj,

când am ș-o programare la masaj!

E anul meu, cel care acum se-ncheie!

Și următorul an n-are decât să vie!

E totul un haloimas și-ntr-o mare vrie.


Rețineți, dar: e anul meu!

Iar voi - chiar voi!- nu sunteți eu!

Căci eu sunt eu, sunt cum vreau eu,

cu șleahta mea de derbedei.

Și pot -că pot!- să fac ce vreau,

c-ai mei sunt niște interlopi mardei,

sporindu-și punga, toți, iar burțile-și măreau.

E veselie mare pe a mea năcladă!

Și nu mai miroase, tată, a lavandă.

Și după ce-am devalizat talciocu' tot,

cum vă spuneam, după gratii merge un... netot.

(N-am vrut să-i spun că-i prost... Un mare idiot!)

Semnez, cu apăsare, interna notă,

eu, fără fotă și forfotă, nici cocotă,

nici  cu cotă!- doar o putredă ciubotă;

capră proastă-n anecdotă,

plonjată-n copac direct din grotă.

De unde iată ce denotă:

sunt o mândră parazită

casată din  recuzită.

Concluzia? Recuzita nu-i utilă,

s-o dăm jos ca pe-o textilă!

La anu' și la mulți ani,

să furăm și mai mulți bani!

Că de ce și pentru ce?

Uite, de-aia-n #pe vece'!

Gloabelor și proștilor, sclavii interlopilor!

Anul ăsta e al m(i)eu! 

Și-asta vreau eu, c-așa vreau!

Mâine iar așa, cum tot eu vreau!

C-ăsta-i jocu' politruc,

ș-o să stau până mă duc!

..........................................

Da' când... mă duc?