...29, 39, 49, 59... în umbra lui 69,
dintr-o viață veche și o lume nouă,
cu un veșnic zâmbet și un pai spre zece
peste anul ăsta care, iată, trece.
Tare-n băț, crescut semeț,
un „copil” cam șugubăț.
Da. 59 nu-i deloc ca... 69!
Dar mă țin cât luna nouă
chiar și-acum, la 59.
E de râs sau e de plâns?
Peste mine iar a nins
o lumină și un vis
din înaltul Paradis!
Și de azi mă rup în două;
din 58 în cincizeci-ș nouă!
Ce să vezi? Mă spăl cu rouă
tot gândind la... 69.
Chiar și azi mai râd de mine
să nu uit de unde vine
acest 59 mare dintr-un 69 tare...
Chiar și-acum mai cred în vise
derulând speranțe aprinse.
Și mă uit în calendar:
Dumnezeu mi-a dat în dar
un șai-ș nouă în 59,
an zglobiu și rupt în două.
Deci, sunt tânăr, încă, doamnă!
Mai e vară. Mâine-i toamnă!
Și îmi cânt din suflet tare,
viața mea din depărtare.
Dintr-un veșnic pai - spre - zece,
nime-n lume nu-l întrece!
Asta e din cât mai e!
59 și... atât.
Nu știu cât sunt de-mplinit,
dar ce știu e... c-am trăit!
Viețuind spre 59,
că-mi doresc 109...
când visez la... 69.
Dar 69 mai târziu că nu sunt așa puriu!
Iar la 59, uite, mai vorbesc și încă-s viu.
