Îmi miroase-a fân cosit,
pielea ta din roua dimineţii
şi te-aş prinde în zenit,
într-un dans nebun al vieţii...
Îmbrăcaţi în vânt şi soare,
legănaţi din floare-n floare
eu, polen şi tu, nectar,
trei iubiri primite-n dar:
arderea de foc în tine,
revărsarea care vine
cu privirea ce ne ţine.
Şi-n oftatul către Cer,
ne-mpletim într-un mister,
prinşi de mână şi de dor,
într-un zâmbet şi-un fior.
Hai, mai muşcă-mă o dată!
Mai cu sete, mai cu viaţă!
Încă o dată şi încă o dată,
să ne ţină viaţa toată!...
