RÂTANCA (Baladă de mahala sau pamflet de sine stătător)

Să-ți bage tăticu-n nas

Un belciug mare și tras

La poliză, să-ți ajungă

Lanțul să te tragă-n dungă.

Să te poarte-n lesă Lopu',

Inter și cu Nescu', prostu'!

Ei în lanțuri, tu-n belciuge,

Către groapă în coșciuge.

- Behăit de hahalere!-

Râtu' tău să sângere,

Țâța să-ți străfulgere

De-un cârlig de ciot pirat,

Că în viață te-ai ratat.

Și-ai ajuns doar o râtancă;

Nici o doamnă, nici țărancă.

Tu, râtancă perimată!

Nici măcar, puțin, primată?

Doar când râtu' ți-l zăresc,

Mă visez cum te belesc.

Cum din tine fac șorici...

Restul? De pomană l-agarici!

Râtăncuță, draga mea,

Să te scap nici c-aș putea.

Și dacă ar fi să pot,

Sincer, sincer?... N-aș mai vrea.

Potera, dară, să vie

Să te ducă pe pustie!

La plecare, uite-așa,

Ți-aș cânta a mea manea:

”Să-ți bage tăticu-n nas,

Un belciug mare și tras

La poliză, să-ți ajungă

Lanțu', să te tragă-n dungă.„

Mă', râtancă ruptă-n gură,

Tu ești doar o făcătură!

Hai! Să-ți cânte tactu' tare,

Să se-audă-n țara mare,

Din lăută și din cobză,

C-ai crezut că viața-i roză.

Din țambal și ocarină,

Pentru râtu' tău, jivină!